parallax background

Red Bull X-Alps în linia întâi

Semimaraton Gerar 2020 - fotografie de eveniment
Semimaraton Gerar 2020
februarie 1, 2020
 

Red Bull X-Alps – Ediția a IX-a

Înainte de a vă spune povestea noastră, vă vom explica un pic ce înseamnă cursa asta și cam despre ce este vorba.

Red Bull X-Alps este cunoscută ca una din cele mai dificile curse de tip adventure din lume. O dată la 2 ani, 32 de concurenți se strâng și iau startul din Salzburg, cu finish la Monaco, pe un traseu impus, iar deplasarea participanților se poate face doar cu doar cu parapanta sau pe jos.

Ediția din 2019 a pregătit un traseu de 1138km, presărat cu vârfuri de peste 4500m, ghețari și văi alpine în care concurenții trebuia să își facă strategia. Toma Coconea este singurul sportiv care a participat la toate edițiile și vine la start cu titlul de dublul vicecampion al Red Bull X-Alps.

Mai multe detalii despre cursă și rezultate, le puteți găsi aici: redbullxalps.com. Dar hai să vă spunem întâi povestea noastră!

Ce presupunea experiența asta pentru noi?

Datorită colaborării noastre cu Toma Coconea la cursa de alergare Run The lift din 2018, ne-a fost propusă ideea de a face parte din evenimentul Redbull X-Alps ediția a IX-a.

Task-ul prespunea să scriem povestea în timp real direct de la fața locului și să îi ținem la curent pe cei de acasă cu tot ce se întâmplă. Aveam de filmat și de fotografiat concurenții în cursă, trebuia să edităm materialele și să publicăm zilnic un rezumat al zilei. Nu era ușor, dar nici imposibil…

 

© Pochiu Cornel | Fisheye.ro

Parte din echipa Oficială – Toma Coconea

Ne-am trezit în Wagrain, un sătuc cochet din Austria, care avea să ne fie tabără de bază pentru câteva zile, timp în care concurenții și suporterii participau la brief-uri zilnice obligatorii, iar noi ne pregăteam echipamentele pentru zilele următoare.

Check-in in Wagrain, locația taberei de bază

Prologul este o cursă de “încălzire” cu startul din Wagrain, iar primii 3 ajunși la finish, vor primi un nightpass (bonus o noapte de alergare). Pentru a parcurge traseul prestabilit, concurenții trebuie să alerge și să zboare, dar din cauza condițiilor meteo nefavorabile din 2019, cursa de prolog s-a transformat într-o cursă intensă de vertical. Să explicăm cât de intens a fost? Cu greu am reușit să ținem pasul cu ei: fă poze la start, fugi după ei, prinde cabina, fă poze la intermediară și speră că alergătorii nu sunt mai rapizi decât telecabina, ca să ai timp să-i prinzi și la finish. Ah! Și între timp, pe cât posibil, încearcă să nu pierzi nimic – momente sau aparatură!

Finalul zilei cu Prologul a fost unul incredibil. Paradă cu muzică de fanfară și focuri de armă, prezentarea și felicitarea tuturor participanților într-o atmosferă degajată. Odată cu lăsarea serii, un apus cald și colorat acoperea crestele munților, pe care încercam să-i surprindem în toată splendoarea lor, de la punctul Flying Mozart (hahaha, imagine Mozart flying). Parapantiștii se bucurau și ei de ultimele raze de lumină și se jucau cu aripile-n zbor. Pe fundal cânta “Coconut Skins” și îmi amintea de melodia CPNT-istă (Călător) și totul parcă era învăluit într-o stare de bine, de liniște, de echilibru.

 

Următoare zi am luat parte la conferința de presă de la Hangar 7, un muzeu impresionant unde am putut admira colecția privată de tehnică a Redbull, de la avioane la mașini de formula 1. După conferință am dat o tură de recunoaștere pe Gaisberg, primul checkpoint din cursă oficială, unde începeam să ne familiarizăm cu zona.

Startul cursei

Pentru noi cursa a început înainte de start. Ne-am trezit destul de târziu, strânge tabăra, aparatura și aleargă la mașini. Ajunși în Salzburg, nu am găsit loc de parcare aproape de start. Aleargă din nou, găsește zona de start și apucă-te de treabă.

În zona de start era foarte multă lume cu telefoanele pe sus, cu selfiestick-uri, o adevărată nebunie! Oriunde mă așezam aveam 5 rânduri de oameni în fața mea..imposibil de a surprinde momentul de plecare de sub poartă. În toată nebunia de acolo, la restaurantul din spate am pus ochii pe o grămadă de banci pliante. Am lăsat aparatura deoparte, am luat repede banca, am montat-o în locul perfect pentru a fotografia, m-am întors după aparatură iar când să mă sui pe bancă, deja erau 7-8 persoane pe ea…Frustrat și stresat de timp (tocmai anunțase că se pleacă într-un minut) am repetat schema cu banca, dar de data asta cu aparatura după mine.

Am învins, aveam un unghi perfect de fotografiat acest moment unic!

Startul cursei RedBull X-Alps 2019 – Ediția a IX-a, cu Toma Coconea în frunte!

Deși în CP1 – Gaisberg Tomi a ajuns al 9-lea, după în CP2 – Wagrain Toma Coconea era primul concurent, ajuns cu aproximativ 40 minute înainte de închiderea primei zile de cursă. A stat să facem câteva poze, a mâncat super-rapid ceva după care a luat-o la fugă spre următorul Check Point. Am pornit rapid după el și ne-am oprit la câțiva kilometri mai jos, în apropiere de St Johann im Pongau. Părăseam, așadar tabăra de bază și porneam și noi în aventură.

O decizie greșită te putea scoate din cursă

Rolul cel mai important al echipei de suport este să plănuiască strategia cursei: să interpreteze corect buletinul meteo,  să anticipeze de unde va decola concurentul, la ce oră trebuie să ajungem la decolare, care este ruta optimă de zbor, unde ai voie și mai important, unde nu ai voie să zbori, care este ruta optimă de alergare, unde vom campa peste noapte, și multe altele. La final de zi trebuia să avem autorulota plină cu apă curată pentru duș, să fie golită apa reziduală și mâncarea să fie gătită. Toate astea, evident, fiind tot pe drumuri.

Noi eram acolo, deci făceam parte din echipa de suport. Am aflat în timpul cursei că, deși am fost pregătiți pentru a ne ocupa de fotografii, filmări, live-uri și postări, avem mai multe de făcut. Deși am fost destul de mulți în echipă, nu puține au fost momentele în care am lăsat echipamentele de filmare, aparatura foto și ne-am apucat de gătit sau am trecut la volanul autorulotei. Așa a început cursa. 

Deși știam de acasă că în zilele de concurs vom fi ca în armată, e foarte posibil să nu fi conștientizat pe deplin ce însemna expresia “a da milităria jos din pod”. De multe ori ne prindea ora 1 noaptea în picioare…sau sprijiniți de scaunul șoferului cu upload-ul blocat la 98%. Trezirea era la 4 dimineața, iar noi eram primii care săream din pat. La propriu săream pentru că patul nostru era undeva deasupra mesei și aveam aproximativ 160cm până jos…Urma să pregătim micul dejun și cele necesare zilei.

Deși în primele zile a fost stresant, în următoarele zile nu a devenit mai ușor…

Aveam luate în primire 4 GoPro-uri cu 100 de accesorii și trebuia să știm de toate. Pentru că nu ne puteam ține tot  timpul după Tomi, deși noi eram cu mașini și el “doar” în alergare/zbor, încercam să îi montăm GoPro-urile pe cască sau i le puneam în mână și speram să nu uite să înregistreze.  Seara descărcam toate cardurile să ne uităm la toate filmările, să facem o selecție și să le montăm. Între timp trebuia să avem încărcăm pe rând cele 15 baterii de GoPro pentru că nu rezista invertorul mașinii la tot consumul. Mai trebuia să fim atenți și la nivelul bateriilor de la autorulotă și să pornim motorul  când scădea sub 50%. Pe lângă GoPro-uri, aveam și DSLR-urile cu noi + aparate de backup…la toate de descărcat cardurile și de încărcat bateriile. Dacă v-am pierdut pe parcurs este de înțeles..și pentru noi era la fel de confuz…și totuși…

Hai să mai păstrăm câte ceva și pentru partea a doua. Până vom publica următorul articol, vă lăsăm o selecție de fotografii din cursă. Enjoy!

 
cornel
cornel
Pasionat de editarea fotografiilor, am început să lucrez în Adobe Photoshop și Illustrator încă din 2008. De atunci am interactionat cu oameni si companii diferite, am adunat experienta, mi-am rafinat simtul estetic si am reusit sa ma remarc in domeniu.

Comments are closed.